Bine v-am găsiti stimaţi cititori, colegi, prieteni, viitori fani şi fane (feminin, plural...nu cu nea în faţă).
Cum vi se pare titulul articolului? Cam "lemnos", nu? Eu aşa am impresia, nu stiu de ce, poate pentru este expresia folosită de un "tonomat" al artei ce se practica şi se vehicula în perioada comunistă. De aceea este şi în ghilimele, pentru că nu este a mea ci mi-a fost spusă de catre un mare fotograf roman care a simţit-o pe propria-i piele în momentul în care, acel respectiv critic de artă sau curator a descris colecţia pe care tânărul artist, la vremea aceea, o expunea, cu acele cuvinte.
Am ales a începe astfel periplul prin hăţişul aflării sau mimării unui act de cunoaştere prin apelul la un dialog online şi la un discurs argumentativ raţional despre arta fotografică şi nu numai, pentru a vă pune în temă atât cu o impresie despre evolutia canoanelor artistice ale fotografiei, cât şi cu faptul de ce-mi permit eu să-mi dau cu parerea despre asta.
Astfel, mă număr printre privilegiaţii care lucrează cu artistul fotograf de mai sus, Nicolae Coşniceru, iar fotografia de artă sau fine art photography este domeniul unde activează acum cu mare daruire şi perseverenţă. Şi să vadeţi că nu bat câmpii cu graţie, iată şi dovada mai mult sau mai puţin incriminatorie, situl unde sunt expuse fotografiile: http://fineartphotography.ro
Poate la un moment dat, daca cineva îl supără, cine ştie, o sa ne onoreze cu vreun articol pe aici, să ne spună cum a fost cu expoziţiile sale închise înainte de termen.
Sper că am reuşit să vă atrag atenţia şi că voi reuşi în continuare, iar în acest sens arunc o provocare: oare există o traducere cât de cât apropiată a răspânditului "fine art photography"?...rămâne de aflat
Cum vi se pare titulul articolului? Cam "lemnos", nu? Eu aşa am impresia, nu stiu de ce, poate pentru este expresia folosită de un "tonomat" al artei ce se practica şi se vehicula în perioada comunistă. De aceea este şi în ghilimele, pentru că nu este a mea ci mi-a fost spusă de catre un mare fotograf roman care a simţit-o pe propria-i piele în momentul în care, acel respectiv critic de artă sau curator a descris colecţia pe care tânărul artist, la vremea aceea, o expunea, cu acele cuvinte.
Am ales a începe astfel periplul prin hăţişul aflării sau mimării unui act de cunoaştere prin apelul la un dialog online şi la un discurs argumentativ raţional despre arta fotografică şi nu numai, pentru a vă pune în temă atât cu o impresie despre evolutia canoanelor artistice ale fotografiei, cât şi cu faptul de ce-mi permit eu să-mi dau cu parerea despre asta.
Astfel, mă număr printre privilegiaţii care lucrează cu artistul fotograf de mai sus, Nicolae Coşniceru, iar fotografia de artă sau fine art photography este domeniul unde activează acum cu mare daruire şi perseverenţă. Şi să vadeţi că nu bat câmpii cu graţie, iată şi dovada mai mult sau mai puţin incriminatorie, situl unde sunt expuse fotografiile: http://fineartphotography.ro
Poate la un moment dat, daca cineva îl supără, cine ştie, o sa ne onoreze cu vreun articol pe aici, să ne spună cum a fost cu expoziţiile sale închise înainte de termen.
Sper că am reuşit să vă atrag atenţia şi că voi reuşi în continuare, iar în acest sens arunc o provocare: oare există o traducere cât de cât apropiată a răspânditului "fine art photography"?...rămâne de aflat
Bun venit in blogosfera!
RăspundețiȘtergere